Imi facem rondu de seara de blogarit si am dat peste postu lu` Kida, care ne reaminteste de un trecut glorios.

Eu acuma la 22 de ani, realizez ca am dus o copilarie de vis, adica, pe vremea cand eram eu prunc (asa vreo 7-10 ani) ajungeam acasa de la scoala, teme(asa la graba ca sa scap) si apoi afara, adunam gasca, si incepeam activitatile, daca nu bateam mingea in fata blocului intre garduri, pana ne alunga vecina de la parter ca faceam galagie, ba eram la celalalt bloc intre carage la un fotbal. Dar nici aici nu dura prea mult deoarece loveam mingea de garaje si face o galagine care ii deranja pe vecini, asa ca ne alungau si de aici.Cel mai potrivit loc de a juca fotbal era pe terenul din curtea scoli.

Unde imi petreceam foarte mult timp alergand dupa minge.Si inca imi aduc aminte cum strangeam fiecare banut pe care il capatam ca sa imi pot cumpara minge.

Si mie dor de noptile care le petreceam afara la “mat(z)a ascunsa”, eram o droaie de copi si era atat de distractiv . . .

Si nu pot sa uit timpul bicicletelor, tot aceasi trupa calare pe cate o bicicleta, uni aveam mai frumoase cu mai multe viteze alti un amarat de pegas, dar ce ne pasa atat timp cat mergea totul era minunat.

Timpul cand adunam tot felu de chesti din care mai tarziu ne faceam “cazemata” care era adapostul nostru, locul secret de intrunire.

Vremea cand mergeam la furat de fructe/flori.

Vremea cand stateam in fata blocului si jucam “telefonul fara fir” , “flori fete si baieti”

Mie dor de prostiile care le facem. . . .

In ziua de azi? copii ba pe internet ba la un joc ba cu telefoane mobile. . .

——-

Concluzia mea, e ca vremuriel care au fost canva nu o sa se mai repede niciodata, si ca copii din ziua de azi nu stiu ce e aia distractie.